Dr. ing. Lucian BUZDUGAN, şapte
decenii de viaţă!
Traian
SOCEA
 |
| Lîngă Lucian Buzdugan, iunie 2014, Insula Mare a Brăilei |
În 5
iulie 1947, în comuna Găiceana, judeţul Bacău, se năştea Lucian Buzdugan,
într-o familie de ţărani cu drag de carte. Astăzi, premiantul la toate şcolile
urmate, Lucian Buzdugan este doctor în agronomie, universitar, cercetător,
cetăţean român... Este printre cei mai mari specialişti ai agriculturii
româneşti, poate primul, aşa cum am auzit pe mulţi dintre confraţii săi
declarîndu-l, cu respect şi invidie prietenoasă, în tare multe ocazii, dar mai
ales în Insula Mare a Brăilei, acolo unde Lucian Buzdugan a întemeiat
Excelenţa. Am avut privilegiul să cunosc, poate ca răsplată că şi eu sînt fiu
de ţăran, graţie meseriei de jurnalist, un om de excepţie, un român care-şi
dovedeşte patriotismul n-aşteptînd de la România, ci făcînd lucruri pentru ţară . Lucian Buzdugan, un om pilduitor, dăruit şi devotat
muncii, performanţei, mai binelui compatrioţilor săi. Dea Domnul să fie cît mai
mulţi ca el!...
Văzusem,
în anii tinereţii mele de reporter, cum se-ntîmpla agricultura mare, inclusiv
orezăriile de la Chirnogii Călăraşilor. În documentare, am ajuns şi prin
Giurgiu şi prin Teleorman, admirînd şi scriind despre meşteşugul tutunăritului.
La Murfatlar şi Huşi, despre cultivarea strugurilor şi alchimiile producerii şi
păstrării vinului în hrube adînci, lungi şi temeinic sistematizate încă de pe
vremea voievozilor ţării. Prestaţiile mele pentru “Scînteia tineretului” din
primii ani ai deceniului 9, al secolului trecut, mi-au fost termen de
comparaţie cîţiva ani mai tîrziu, cînd am revenit acasă, ca reporter la
“Ceahlăul”. Deşi nu eram în schema secţiei “Agricultură”, şefii mă trimiteau,
din cînd în cînd, să comit reportaje de pe cîmpurile judeţului Neamţ. Şi,
mărturisesc, se făcea agricultură performantă, îndeosebi la IAS-uri, cel de la
Girov fiind primul, iar dintre CAP-uri, se detaşa cel de la Bodeşti, condus de
regretatul Vasile Tomescu.
Performanţă,
ieri…
La
Bodeşti, l-am cunoscut pe Lucian Buzdugan. Era secretarul cu probleme de
agricultură al Comitetului judeţean de partid Neamţ. Auzisem că este un tip
tare exigent, neîndurător cu neimplicarea, superficialitatea, ignoranţa,
indolenţa. Spun drept că îl asimilam celorlalţi activişti de partid, care
terorizau oamenii cu lipsa de tact, pricepere, cultură, bun simţ... La Bodeşti,
venise în vizită la Tomescu, cu care inspecta o căpşunărie ce intrase în al
doilea an de rod. Ascultam, prin urmare, cum Vasile Tomescu îi dădea un fel de
raport, în vreme ce, curios, mă uitam la baza tufelor de căpşuni, unde erau
aşezate paie, în mănunchiuri. Lucian Buzdugan mi-a surprins mirarea. Şi-a dat
seama că sînt reporter, după aparatul foto atîrnat de gîtu-mi. S-a apropiat de
mine şi mi-a explicat că rostul paielor, în principal, e ca fructele să nu
atingă pămîntul, să se dezvolte frumos, curate, neatinse de boli sau dăunători.
Am
consemnat primul răspuns, la o întrebare pe care n-aş fi cutezat să i-o pun. De
bună seamă, prejudecata că toţi activiştii sînt cu pluta, că habar n-aveau de
domeniile pe care PCRul îi trimisese să le coordoneze mi s-a spulberat, imediat
ce regretatul coleg de redacţie, scriitorul şi scenaristul Dumitru Buznea,
căruia îi şi povestisem întîlnirea, mi-a spus că Buzdugan e inginer, că a fost
şef de promoţie la Iaşi, că a avut şi o bursă în SUA, ca tînăr fermier, prin
anii ’70…Aşa am înţeles de ce nu puţini preşedinţi de CAP, directori de
IAS-uri, de AEI-uri, preşedinţi de CUASC-uri, amploaiaţi de pe la Direcţia
agricolă, UJCAP, Sectorul agrar al Comitetului judeţean PCR tremurau pe la
radioconferinţe, şedinţe de analiză sau în teren, acolo unde Buzduganul apărea
pe nepusă masă.
Pe
Lucian Buzdugan, aşadar, nu-l putea minţi nimeni. Profesional, era, este, o
enciclopedie, cum la fel îndeplinea definiţia “omului cu carte”. De aceea, nu
mulţi l-au îndrăgit, nu puţini l-au invidiat şi bîrfit. De bună seamă că au
existat şi oameni care-i purtau respect şi consideraţie, tocmai apreciindu-i
calităţile de specialist şi organizator clasa I. Dintre aceştia, la rîndul lor
autentici performeri, îmi amintesc de Vasile Pachiţanu, Costel Cocea, Ion
Smîntînă, Ioan Filipov, Grigore Cocea, Vasile Ilaş, Constantin Burlacu, Vasile
Cuptor, Mihai Apetrei, Ion Niculicea ş.a.
În
Neamţ, în acele timpuri, se făcea agricultură la comparaţie cu ceea ce văzusem
în Cîmpia Română şi mărturisesc că performanţa din agricultura din aste vremi,
din anii aceia îşi trage seva.
“Carte de învăţătură în
agricultură”!…
 |
| La datorie, cu Lucian Buzdugan, IMB, iunie 2015 |
Sfîrşitul
anului 1989 a adus decesul comunismului, “revoluţia” scoţînd la iveală prea
mulţi atleţi ai netrebniciei care au schilodit parcă ireversibil soarta ţării,
a agriculturii româneşti…Atenţie!, pămîntul României ar putea hrăni aproape 80
de milioane de oameni. Cu asta, veţi recunoaşte, iubiţi cititori, că mîhnirea
şi indignarea vă vor copleşi, amintindu-vă şi că în jur de 40 la sută din
suprafaţa agricolă( preponderent arabilă) se află în stăpînirea străinilor:
libanezi, italieni, arabi, nemţi, olandezi, francezi, englezi. Subliniez doar
acest fapt, ştiind cît de dureros este pentru Lucian Buzudgan, care, în anii
tinereţii profesionale, a muncit să redea agriculturii “orice palmă
Evident,
în primii ani de după revoluţie, Lucian Buzdugan n-a mai avut loc în
agricultura nemţeană, din pricina unor uzurpatori ce s-au jucat cu Legea 18 ca
pe vatra mumii lor, care au distrus patrimoniul CAP-urilor, IAS-urilor,
Staţiunilor de cercetare etc…
Prin
1996, regretatul Culiţă Tărâţă a avut curajul să investească în agricultură.
Evident că, lucid şi vizionar fiind, a apelat la ajutorul lui Lucian Buzdugan.
Aşa s-a născut Exploataţia agroindustrială de la Zăneşti, a TCE 3 Brazi, care,
iată, la 20 de ani de existenţă, a ajuns nume de referinţă în agricultura
României. Zăneştiul a fost premisa, baza a ceea ce avea să se întîmple în
Insula Mare a Brăilei, unde TCE a arendat, în 2001, 57.000 de hectare, fiind
cea mai mare exploataţie agricolă din Europa, un teritoriu al marii performanţe,
la nivelul şi peste recordurile agriculturii lumii.
Autori:
inginerul Culiţă Tărâţă - dus la Domnul mult prea devreme!-, care a avut curajul,
“nebunia” de a investi zeci şi zeci de milioane de Euro în tehnolgie, dotare şi
resursă umană, cu încrederea că lîngă el se află Lucian Buzdugan. Ce e astăzi
IMB, graţie moldovenilor de la Neamţ, decît un blazon al competitivităţii
României în materie de agricultură?...
Un teritoriu în care se face nesmintit “carte
de învăţătură în agricultură”, unde marile companii ale lumii îşi etalează, la
rîndul lor, cu onoare şi respect, recordurile lor de performanţă tehnologică şi
tehnică.
N-a vrut să fie ministru…
 |
| Alături de Lucian Buzdugan, Zăneşti, mai 2013 |
Pe la
jumătatea primului deceniu al acestui veac, directorul general al IMB, Lucian
Buzdugan, a fost chemat să fie Minsitrul Agriculturii. A refuzat, ştiind că
politicienii nu-l vor lăsa să facă ce trebuie pentru agricultura ţării. A ales
să muncească în Insulă, unde a reuşit Excelenţa, unde performanţa a devenit
nume propriu, lucruri pentru care, cu cîţiva ani în urmă, SUA i-a conferit echivalentul
Oscarului în agricultura mondială.
Astăzi,
doctor inginer Lucian Buzdugan este preşedintele Consiliului de administraţie
al IMB. Şi-a luat doctoratul, abia la impulsul academicianului Cristian Hera,
acum puţini ani, şi e decretat deja “părintele rapiţei”, ca urmare a
cercetărilor sale fără precedent.
Acum,
la împlinirea a 70 de viaţă exemplară şi inspiratoare, îi mulţumesc pentru
simpatia şi aprecierile pe care mi le-a arătat, neuitînd că în producţiile mele
jurnalistice a fost printre primii din ţară care, cu autoritate profesională, a
vorbit, a atenţionat guvernanţii, omenirea română şi nu numai, despre crizele
alimentară şi a apei, despre rostul şi darul agriculturii de a propăşi România
şi neamul românesc.
Prin
urmare, preţuire şi respect din partea proletarului ce mă aflu, domnule
preşedinte!...
LA MULŢI-MULŢI ANI, STIMATE
DOMNULE LUCIAN BUZDUGAN!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu