Scurt/lung-metraj
de r.trăire omenoasă
Traian SOCEA
 |
| Supt poală de Ceahlău, 2014 |
Cu mine însumi legămînt
făcînd, am reușit ca din Ajunul Crăciunului lui 2016, cu „Hristos s-a născut!, binețea
de fiece zi, să petrec și Sfîntul Vasile, pe vechi, fără să mă uit la nici o
tembeleziune, și nici să asasinez înalta tehnologie, reprezentîndu-mi clar cît
de chinuit va fi în ăst răstimp domnia sa, Internetul. Una peste alta, cu
teveurile am reușit „parțial color”, cu ITiul – tot pe acolo. Telefonmobilului,
însă, nu i-am rezistat, căci, pînă la o anume verigă a lanțului trofic, mă chem
încă, drăgăliță doamne, ființă. Umană.
Ș-apoi, nu-i poți refuza țăranului toate „binefacerile” emancipării.
Așadar, ușor nu mi-a fost, reflexul profesiei hărțuindu-mă pervers, după
zeci de ani de presă,. Apoi, în domițiliul guvernat autoritar de „nevasta care
stă la mine”, nu era chip ca televizorul deschis încontinuu să nu-ți fure
ochiul.
Și totuși, mi-am văzut de
sărbători, asociindu-le mai mult ca nicicînd strămoșeștilor năravuri: în hambar
- făină de popușoi; în pod - slănină; în beci - rachiu și vin în damigene,
varză murată în poloboc. Și, da!, foc în sobă. Toate, exclusiv naturale, ca și
brînza din putina pe care, de mulți ani, înainte de Crăciun, mi-o aduce neamul
meu, Adrian Socea, ca un fel de trofeu al faimei sale de excelent fermier și
dibaci făcător de brînză de oi, ca s-o desfund ritualic, în fața musafirilor,
tocmai la prînzul primei zile a Nașterii Domnului...
Cu alte cuvinte: Trai Trăienică!..
Ecologic, ca-n poveste, mai vîrtos
în
zilele după ce Domnul ne-a răsfățat cu ninsorile și gerurile copilăriei.
Retrăiam anii aceia de demult, într-o procesiune anume: pișcat de gerul de afară, ș-apoi fuguța la gura sobei….
Adică, la un rachiu fiert, înnobilat cu neînregistrate „ingrediente”,
exclusiv neaoșe, la OSIMul obștescului nostru trai, regulat de atîtea norme
fabricate de străinii vieții noastre efemere. După care, intempestiv, sar la
trîntă și cele îmbietoare damfuri irumpte din tigaia seducător de neagră și
adîncă, prăvălită sexi pe plita de tuci, înroșită mistic de cele trei ochiuri cerești,
scrutate încă din vecii prea-prunciei mele pămîntești.
 |
| Una mică, alta mare, aer tare.. |
Și te ține, gură! Făr de
moftoreală, în farfurie plonjează bucăți de slănină, mușchi și cîrnați afumați, ca
in fiecare an, de bunul și eternul vecin, Costică Bofan, la afumătoarea sa
nepereche. În cadență milităroasă, vine, natural, brînza lui Adrian, amenințată
de flendurile de varză murată în apă de la Izvorul lui Grasu de la Negulești, pigmentată strategic cu ditai căpățîni de sfeclă roșie-mov.
Mai încearcă, iubite
cetitoriule, și prăvălește, fuga-fuguța, în untura fierbinte din farfurie, ceva cubulețe de varză murată, colorată roz-intens, și
fugărește-le nemilos prin toată tocmeala asta c-un guguloi de mămăligă apucat
musai cu degetele mîinii drepte. Musai, căci așa-i legea cu mămăliga asta,
făcută din făină albă, din popușoi nemțești – nemodificați genetic, adică –
care se macină doar la Moara lui Firu, proprietate a îndrăgitului și
temerarului primar al Zăneștiului de Neamț. Firește, stînga are și ea fișa postului, anume să transporte
programat la vrășmașa gură ulcica tot
mereu plină cu rubinia streșînică, unica licoare ce s-asezonează desfrîului
gastronomic de pe masă în sărbătorile de iarnă.
Din
nou în cotidian…
Veți consimți, dragi compatrioți, că traiul bun și nesimțirea îți subminează bucuria de trăi, „grație” și implacabilului timp fizic al Terrei, care se tot condensează și ne tot comprimă
viața. Prin urmare, reintri pe orbita îndeletnicirilor
cotidiene, prestabilite și hotărîte de prozaicul existenței noastre pămîntene,
căreia unii îi zic destin sau, mă rog, soartă, într-o devălmășie mereu
relativă.
Așadar, reconectarea la spațiul cotidian. Orice deschizi, tv, ziare,
saituri, îți livrează, în regim breaking news, „Senzațional”, „Exclusiv” - știri
de „prima pagină”, chipurile. Asaltul manipulărilor de toate cele asupra
firavei vietăți umane devine atît de copleșitor încît, tare adesea, te iau
durerile capului, la propriu.
Capra
lui Klaus…
Care-va-să-zică, aflu că Johannis nu e invitat la instalarea
prezidentului Trump. Chemați la ceremonii, aflu iarăși, sînt numai Grindeanu și
Dragnea, fapt ce lansează în scenă povestea caprei vecinului de la Cotroceni,
care să înfulece varza din perimetrul celuilalt palat, al Victoriei, unde
sălășluiește guvernul întîiului pesedist al țării.
Sau invers, de ce n-ar cultiva
și neamțul nostru prezident varză, că primește subvenție la hectar, socoată
garantată 100% de Dacian Cioloș, fostul șef al parodicului său guvern, ex-sulfamidicul
comisar european al agriculturii. O jucăreală penibilă între teritoriile celor
două palate, de parcă la Washington cei doi
prezenți n-ar reprezenta România, ci s-ar deda la vreo periniță, pe imașul comunal
din fața Washington DC
Harta
lui Dodon…
Noul președinte al Republicii Moldova
Nu e greu de priceput, în contextul în care anal-iștii geopolitici insinuează că vom asista la o nouă reîmpărțire a lumii. Prin urmare,
zicerea lui Dodon într-o conferință de presă, alături de Putin, cum că jumătate
din România e teritoriul Moldovei Mari, nu provoacă trepidații primilor
politicieni ai nației.
Care sînt frisoanele lor?!... Cele expediate de Ghiță
și, mai nou, cele sugerate de descăunatul Coldea.
Ce blestem pe ispravnicul
Intellingence-ului românesc, să fie mazilit de un Ghiță!
Turnătoria a
înstăpînit România, iată marea realizare a anilor democrației de după nouăzeci…
Mica
UNIRE, marea sfidare…
Prin urmare, la Iași, la
celebrarea a 158 de ani ai Micii Uniri, președintele nu va participa, pentru că - susțin unii oficiali - se va afla pe undeva pe cîmpul tactic al UE, fix pe 25
ianuarie. Păi, de ce s-ar afla în Dulce Tîrg al Ieșilor neamțul nostru național?
Ca
să răspundă de ce Moldova de dincoace de Prut a rămas cea mai săracă regiune a
UE, în pofida promisiunilor Comisiei Europene, care încă-nainte de aderare se
numeau dezvoltare și coeziune economică.
Sînt 10 ani de aderare la UE și
sărăcia domnește în Moldova noastră.
Bunăoară, în cele 6 județe( Botoșani, Suceava, Iași, Neamț, Bacău și Vaslui)
componente Regiunii de dezvoltare Nord-Est, infrastructura rutieră e sublimă, dar...
Din 90 pînă-n 2016, fiecare județ a produs, în medie, cam 12 parlamentari.
Așadar, peste 70 de parlamentari au populat Parlamentul României în 6
legislaturi de cîte 4 ani, și în una de 2 ani(90-92). În cei 26 de ani, cele 6
județe au trimis la București în jur de 500 de senatori și deputați.
Compatrioate, socotește cîți bani a irosit contribuabilul cu emanaţii ăștia,
care, în fiecare lună, au încasat în jur de 5.000 de lei - indemnizație și
aproape 10.000 de lei – sumă forfetară, destinată funcționării cabinetelor lor parlamentare, din teritoriu.
Drept care, socotiți 15.000 lei/lună, pe cap de
inteligență și voință parlamentară.
Într-un an se adună 180.000, iar în 4, în jur de 720.000 lei. Înmulțiți suma
asta cu 26 de ani( parcursul legislaturilor), apoi cu 500( numărul aleșilor în toți
acești ani). Totalul s-ar cifra la circa 9,4 miliarde de lei. NOI!
Ce ziceți, compatrioți, s-ar
fi putut construi o autostradă, de le Nord la Sud sau de la Est spre Vest?!...
Dacă n-ajunge, adăugați și indemnizațiile consilierilor locali și județeni( și
ei cu miile, în cele 6 județe), care nu numai că nu prestează voluntar, ci mai papă
ban public și din prezența lor prin ăgi sau consilii de administrație.
Ce răspunsuri ar da, la CESTIUNE, aleșii
nației moldave?!...
Ce-ar trebui să spună, mai ales la Iași,
prezidentul național, în legătură cu alegațiile lui Dodon?!...
Poate-l inspiră Putin, vai mama noastră!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu