”Verba volant, scripta manent!”

Scriețí, băiețí, orice, numai scriețí!”, îndemnul lui Heliade de acum peste 160 de ani, pare a se împlini în aste vremuri. Firește, cu anume diferențe. specifice, cum se bine vede acum, cînd tehnologia umblă bezmetică prin toate fundăturile geografice. Cît de vizionar să fi fost Cărturarul, totuși, nu și-a imaginat cîți scriitori va avea țara.
Pe FB, bloguri, saituri și celelalte ramuri ale socializării IT, se cheamă că ne chemăm scriitori, nu?... Anumiți membri ai Uniunii Scriitorilor din România ne somează să mai și cumpănim ceea ce comitem. Adică ”Verba volant, scripta manent!”, și mare ar fi rușinea, pentru ei și omenire, să ne decreteze cineva ”analfabeți”. Paranteză: (scriitorii cu adeverință, membri ai uniunilor de creație de prin alte țări, n-am auzit să aibă asemenea pretenții față de conaționalii lor). Drept care, tot evocîndu-l pe Ion Heliade Rădulescu, ne-am inspirat și, iată, îndrăznim să scriem și să-i zicem ”foii” noastre CRĂNȚĂNITORI de AMBE SEXE. Ar fi o dovadă că, noi, scriitorii de pe FB, bunăoară, mai și citim, nu numai scriem.
Cu necruțare de noi înșine, vom povesti, prin urmare, despre ceea ce sîntem, despre ceea ce auzim, vedem și, uneori, înțelegem. ”Crănțănim”, adică și gîndim. Vom fi inspiratori?!... Deci, fete și băieți, scrieți. Orice! Însă, grijă la admonestările supușilor domnului Nicolae Manolescu, mai și citiți! Citiți-vă între voi, citiți-i și pe ei!
Iată, deocamdată, ”angajamentul” nostru, al lui Sorin Ovidiu BĂLAN, Viorel COSMA și al subsemnatu
lui,Traian SOCEA

sâmbătă, 28 ianuarie 2017

Primarul Ion ROTARU, la ANIVERSARĂ



65 de ani de viață


                                                                     Traian SOCEA
Primarul Ion ROTARU


Era iarna anului 1976. Intram pentru prima dată în Tipografia din Piatra Neamț, condus de minunatul om și profesionist Eugen Tureschi, pe atunci secretar general de redacție al ziarului „Ceahlăul”. O clădire atașată celei a redacției, din rațiuni evidente de „ergonomie” a fluxului ziar – tipografie: Eugen, cu un maldăr de manuscrise sub braț, intră în sala linotipurilor.

 Îl urmez, întîmpinat de un zumzet filtrat de ceva anume, scăldat în miros aparte, străin olfactivului meu. Rămîn fermecat de cum operatorul utilajului, domnul Ceaușu, clapoțează pe tastatura asemănătoare mașinii de scris, mai abitir ca o dactilografă. De cum în caseta din stînga sa curg plăcuțe dreptunghiulare, aburinde de plumb, pe muchia cărora, în relief, sînt încrustate cuvintele de pe manuscrisul fixat pe un dispozitiv asemănător pupitrului pe care un muzician își așează partiturile. Eugen îmi explică principiul de funcționare a linotipului, îmi arată galeria  care topește barele de plumb, magazia de litere și, apoi, cum se așează plăcuțele în rînduri, conform schiței de paginare. Înţeleg că mirosul vine de la oxizii emanaţi de topirea plumbului, fapt periculos pentru sănătatea muncitorilor, cu toată ventilaţia din interior şi laptele-antidot ce se acorda. 

Parcurgem, apoi, fluxul tipografic, pînă la gura rotativei, de fabricație nemțească, o achiziție nouă, modernă, de mare productivitate. Pe tot lanțul, oameni uimitori: paginatorul Petrică Mechea, calandriștii Lică Roșu, Viorel Miron, zincograful Popică, mașinistul Vasile Costache și alții, la fel, meseriași și oameni prima-ntîi....

Ajungem în secția legătorie, unde Victor Adăscăliței ne conduce la ghilotine. Aici, Florin ( așa cum îl apelau toți prietenii pe Eugen Tureschi) îmi prezintă un tînăr, abia trecut de adolescență.
Numele lui, Ion ROTARU. Aşa l-am cunoscut pe cel care oricînd mi-a arătat apreciere și încurajare, în tot parcursul vremii; și cînd a ajuns maistru și, la fel, director al tipografiei. M-a prețuit și l-am prețuit, într-o relație sinceră, întemeiată treptat, din obșteasca noastră condiție de copii săraci, cu mulți frați în bătătura familiei, deprinși din fragedă pruncie cu munca la cîmp, la vite și, desigur, cu alte îndeletniciri gospodărești.

Ion Rotaru, firește, era prețuit și respectat de toată lumea. De  colegii tipografi, cărora le-a fost un deosebit coleg și șef, de ziariști, de oameni de cultură, de șefii de la propaganda județului. Avea, și are, un fel anume de a fi. Care impresiona și cucerea prin simplitate și sinceritate, prin solidaritatea și generozitatea arătate mai ales celor aflați în dificultate. Săritor să ajute, cu precădere, pe cei obidiți, de vremuri sau/și de șefi. Un om curajos, inovativ și gospodăros, cu soluții pentru oricare dintre problemele ivite lui, altora. O conduită aparte, potențată de un umor sănătos, pe măsura optimismului și vigorii omului de la munte.

Primar de Piatra Neamț, două mandate

Imediat după revoluție, prin ianuarie, Ion Rotaru, director al Tipografiei Piatra Neamț, a înființat ziarul „Acțiunea”, a tipărit o sumedenie de cărți, interzise înainte, periodice, reviste, rotativa mergînd flux-continuu. Apoi, în 1996, a candidat la Primăria municipiului Piatra Neamț, „stimulat” de atitudinea triumfalistă a primarului de atunci. 

Ei bine, în iunie, a cîștigat funcția de primar, începînd o adevărată reformă pentru administrația locală, înființînd, în premieră națională, societăți ale consiliului local, care să gestioneze problemele orașului. A reușit, de la el inspirîndu-se și alți primari, ai unor mari orașe din țară. În această iarnă, iată, se fac 20 de ani de viață a respectivelor firme, la care, mai apoi, s-au dedulcit multe personaje anturate politic.


Ion Rotaru a cîștigat și al doilea mandat(2000 – 2004), tot datorită conduitei sale, a celui care n-a uitat de unde a plecat. A celui care, la birou sau pe stradă, era mereu la dispoziția oamenilor, ajutîndu-i fără discriminare, inclusiv cu bani, din propriul buzunar.
În 2004, a candidat iar. Devenise și președinte interimar al PSD-ului județean. În primul tur, l-a bătut pe Pinalti la o diferență de cîteva mii de voturi. În turul II, însă, a pierdut. A cîștigat Gheorghe Ștefan, la puține voturi. A pierdut „grație” unor colegi de partid, care făcuseră blatul cu priceputul Pinalti. Nu le dau numele, însă Ion Rotaru aflase și îi știa. Trădătorii lui l-au trădat și pe Pinalti, mai apoi, cu toate sinecurile pe care „11 metri” li le-a oferit, pentru unele aflîndu-se astăzi în pușcărie.

Atenție, prieteni! Rotaru l-a avertizat pe Pinalti asupra a ce-o să pățească, imediat după alegeri, în direct, într-o emisiune cu mine. Din păcate, așa s-a întîmplat. Vom vedea dacă și noul primar, Dragoș Chitic, va avea asemenea „baftă”...
Prin urmare, pierzînd Primăria, Ion Rotaru ar fi trebuit să devină președinte al Consiliului Județean Neamț, în urma rezultatelor obținute de PSD, organizație condusă de el în regim interimar(cel mai mare număr de consilieri județeni din istoria PSD Neamț). Adrian Năstase, însă, influențat de colegii-trădătorii, nu l-a vrut. Astfel, Nea Ion a ajuns director de dezvoltare la Compania județeană Apaserv, pe care, ca primar, tocmai o înzestrase cu un program de modernizare de vreo 30 milioane de euro. N-a stat mult în funcție, din pricină de...„colegi”. A plecat și s-a dedicat afacerilor.

 Primarul comunei natale, din 2008  

 În 2008, Ion Rotaru a candidat pentru funcția de primar al comunei sale natale, Alexandru cel Bun. A cîștigat, de bună seamă, și iată-l primar la al treilea mandat. Ei bine, spiritul său de adevărat gospodar a trimfat ACASĂ. Școala, infrastructura rutieră, de apă și canal, Sanatoriul Bisericani, viața oamenilor au fost reperele preocupărilor sale. Realizările sale fiind cu proporții de unicat în județul Neamț, unele chiar la nivel național. Aqua Park Blue Eden e un exemplu de parteneriat între o comunitate rurală și investitori. 

Artizan, tot Ion Rotaru. Omul care muncește și acasă( crește animale, îndeletnicirea din copilărie), și pentru comunitate, cu o energie aparte, dată hotărît doar de mineralitatea și fiorul locului care l-a născut. E omul care a biruit și biruie, însuflețit de mai binele-meritat de concetățenii săi. Alexandru cel Bun e așezarea cu cele mai multe pensiuni și hoteluri ( sute!) din Neamț și din țară. E așezarea care, prin proiecte europene și guvernamentale, a beneficiat de milioane și milioane de euro, care, prin chibzuirea bugetului local, arată uimitor și inspirator. Meritul, al lui Ion Rotaru și al echipei sale!...  


La împlinirea a 65 de ani, celui care a dovedit mereu că ARE SÎNGE ÎN INSTALAȚIE, cele mai curate și frumoase urări: deplină sănătate, meritate împliniri!



LA MULȚI ANI, ION ROTARU!  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu