Sal`tare din Piatra Şoimului, nene Iancule!

 

Legendara Stîncă a Șoimului(foto, Adriana Țăbârnac)

2002 – Anul Caragiale. Jurnalistul și scriitorul Constantin Prangati îmi oferea spre publicare în revista CALU- IAPA textul de mai jos. Îl public și în „Crănțănitori de ambe sexe”, ca un omagiu adus marelui scriitor la 165 de ani de la naștere(Traian Socea).

 

Monșer,

 

         În 1881, cînd erai revizor şcolar de Neamţ şi Suceava, comuna noastră avea un nume hazliu, Calu-Iapa, care te făcea să rîzi, fără să vrei. La început, nu ţi-a venit a crede, pînă n-ai ajuns în inspecţie, călare pe iapa nărăvaşă a Popii din Piatra Neamţ. Ştiu, la-ncălecatul dintîi, te-a necăjit rău, însă, pînă la urmă, arătîndu-ţi Popa cum s-o iei, ai reuşit să ajungi, în cele din urmă, la şcoala din Calu, sat vechi, din timpul lui Alexandru cel Bun, aşa cum scriu documentele.

         În toamna lui 1881, numai satul Calu, care era reşedinţă de comună, avea şcoală, înfiinţată încă din 1877, cu 39 elevi înscrişi. Atunci, învăţător era Ion Roşescu, dascăl destoinic, cum bine aţi constatat, asistîndu-l la ore. Mergînd la Tazlău, în discuţiile avute cu I.  Mironescu, învăţător de renume al şcolii româneşti, şi Eremie Honcu, primarul comunei, numele lui I. Roşescu l-aţi rostit cu respect, fapt pentru care noi, cei de astăzi, vă mulţumim, vă iubim şi vă citim cu drag scrierile, care sînt de mare actualitate.

             Dacă într-o noapte furtunoasă, după o vizită la un pedagog de şcoală nouă, ai găsit o scrisoare pierdută de vreun amic, aprindem o făclie şi citim cu pioşenie: Ion Luca Caragiale - un secol şi jumătate. Demult! ar spune Ion Roşescu, învăţătorul din Calu, pe vremea poveştilor. Dar i se va părea aproape dacă i-l vei arăta pe nenea Iancu azi.
          Caragiale, acum ca şi atunci, se află peste tot, prin aceleaşi locuri, în Piatra Neamţ, Bicaz, Durău, Agapia, Calu, Tazlău sau Davideni, chiar dacă vremurile sînt altele şi s-au schimbat pe ici pe colo, prin părţile esenţiale.
           Amicii, după cum vedem, şi-au uitat acasă pălăria şi bastonul. "Onorabilii politicieni", unii mai hapsîni, dornici de a avea cît mai mult, îşi pierd eticheta, făcîndu-se de "oaie" în faţa alegătorilor. În ceea ce priveşte mahalagii, aceştia au evoluat, devenind "comerţianţi" sau industriaşi de vază, unii dintre ei, chiar, miliardari. Despre "onoarea de familist", aceasta a dispărut complet, întrucît, pentru bani, "afaţeristul" îşi vinde muierea cît ai zice "peşte". Între "baroni" totul este permis!
         Ca fin observator, Caragiale este peste tot, replicile lui persiflatoare ustură la fel de tare, la Calu, Iapa, Poieni, Neguleşti şi nu numai în comuna noastră, care astăzi se numeşte Piatra Şoimului, dar şi aiurea.
Caragiale este actual, nu numai că se spune, dar şi se vede. Creaţia lui, atunci ca şi acum, suprinde realitatea umană în esenţa ei, care niciodată nu se va schimba, sub aspectul moravurilor.
           Cît de firesc ni se pare astăzi să spunem prietenului grăbit "Ai puţintică răbdare!" sau în preajma alegerilor să-i auzim pe unii oameni, întrebîndu-se cu voce tare: "Eu cu cine votez?" Este adevărat, nimeni nu ne spune că replicile acestea nu se mai folosesc, chiar dacă peste ele au trecut ani şi decenii. Timpul, nene Iancule, nu le-a tocit, dimpotrivă, le-a ascuţit tăişul? Numele tău rămîne în permanenţă în conştiinţa poporului român.
           Versurile lui Nichita Stănescu, pe marginea Monografiei oraşului Ploieşti, scrisă de Mihail Sevastos, au sintetizat valoarea educativă a operei marelui dramaturg: "Caragiale, Caragiale!/Dacă nu erai matale/Rămîneam tot...Haimanale!"

Puţintică răbdare!
Spuneam că paşii lui Caragiale la Calu-Iapa reverberează, într-un anume fel, şi astăzi, prin oamenii săi. Unul dintre ei este Traian Socea, fondatorul acestei reviste, socotită drept una dintre cel mai bune publicaţii săteşti din ţară, ca să nu mai spun că, în Neamţ, judeţ cu 72 de comune, apar doar 3 asemenea periodice, "Calu Iapa" avînd un profil aparte. Ei bine, eforturilor sale ne-am asociat cîţiva prieteni, scriitori şi publicişti, tocmai pentru a-i dovedi preţuirea faţă de curajul de a se consacra evocării şi nemuririi spiritualităţii meleagului său natal, în vremuri cînd mulţi nu ţintesc decît îmbogăţirea prozaică, efemeră. 

         Cercetătorii arhivelor de peste ani vor descoperi revista "Calu Iapa" şi vor consemna lucrurile întîmplate în aceste vremuri, cu emoţia pe care o încercăm şi noi astăzi, bucuroşi să oferim cetăţenilor de la Piatra Şoimului crîmpeie din trecutul aşezării lor şi nu numai. Fireşte, asta numai cu condiţia ca această revistă să trăiască peste ani, şi, bunînţeles, să se mai ivească fii ai satului, precum Traian Socea. 

         De bună seamă, invocîndu-l şi evocîndu-l pe vechiul şi veşnicul Caragiale, sînt onorat să vă semnalez, iubiţi cititori de "Calu Iapa", că întemeietorul acestei reviste trăieşte, cu proporţiile cuvenite, într-o anume cîrdăşie cu spiritul nui nenea Iancu, dovadă fiind faptul că "primul şi singurul ziarist,...deocamdată" ce-la dat comuna d-voastră a fost redactor şef al săptămînalului "Răcnetul Carpaţilor", iar acum este "moftangiu şef" al săptămînalului "Moftul Neam(ţ)ului", fondat chiar în "Anul Caragiale", împreună cu generosul şi pilduitorul om care este domnul Petre Ralea, patronul firmei "Ralea C&A Company" din Piatra Neamţ, unul dintre sponsorii cei mai cu drag de oamenii acestor locuri.

Adăugaţi, monşerilor, la cele enumerate, şi prestaţiile 

consăteanului dvs., Traian Socea, la emisiunile de fiecare dimineaţă "Crănţănitorii de ziare", de la Radio M Plus" și „Tele M”,  "Spovedanie la Pafnutie” și „Lumea satului", de la televiziunea Tele'M Piatra Neamţ, şi veţi consimţi la onoarea de a-i fi contemporani. Parol!

Prof. Constantin PRANGATI