 |
| IO, iulie 2017 |
Am găsit-o
zilele trecute, uitată-ntr-un “hard extern”, cum îi zic specialiştii la scula
asta ataşabilă. E singura mea producţie despre Ion Iliescu, şi văd şi acum, după
vreo 5 ani de la comitere, că nu-i chiar răutăcioasă. O public, iată, cît domnul
Iliescu este-n viaţă, încă. Şi încă, nu l-au băgat ăştia-ăia în puşcărie…(Traian SOCEA)
“Sîntem ce n-am mai fost, ba chiar mai
mult decît atît!…”
Interviu
virtual cu Ion ILIESCU, fost preşedinte
al României
Primavară frumoasă, îmbietoare la
optimism şi reconstruire sufletească. Pe stîngul mal al Dîmboviţei se ţes laitmotivele
echinocţiilor aducătoare de meteoriţi neidentificaţi în alcoavele
populate de demoazele restaurate prin complicate liposucţii celulitice. Craii
din Vechea Curte a lui Mateiu ai zice că zburdă travestiţi prin Cetatea lui
Bucur, în aşa halal domneşte
caraghioslîcul asupra atîta populaţie. Oprescu se opinteşte chirurgical păste
prapurul ce susţine maţul gros al politichiei “dă Ferentari” şi-i scapă pensa
dintre burice. Semn rău, da’ bun pentru vaginoplastiile politichiei rumâneşti, animată de
druştile alaiului Elenelor de ambe sexe,
împinse-ncătre ţuţurucul Cotroceniului de către duducul Traian, căruia iabraşele i s-au prosternat urmaşe…
Despre Crin vorbeşte cu vălean întreaga
arhitectură penelistă, ca din chiar bulbii erbaceeei dicotiledonatelor, specie hotărît superioară monocotiledonului
Viorel, un bulb erbaceu şi el, identificat de Băsescu în regnul de prăsilă sîrb,
drept “colţunul popii” .
Peste deasupra a toate levitează resuscitaţiile naţiei române,
într-o devălmăşie imberbă, abulică, dar imediat strunită de clarviziunea LUI.
LUI e Ion ILIESCU. Care e divin-trimisul lui Marx&Company peste glia
naţiei, e SUVERANUL ce-a amprentat un sfert de veac de domnie a nemerniciei în
România. România, ţară atît de frumoasă ş-atît
de păcat că-i locuită, vorba prealungă a unui artist, prea pesimist… Dar, omul
e un animal raţional şi perfectibil, susţine un filozof. Perfectibil şi
muritor, chiar. Iliescu a evoluat asymptotic, adică şi-a desăvîrşit, prin
“captatio benevolentiae”, opera de demolare a ceea ce a clădit, vreme de 50 de
ani, o generaţie de români…
Undeva, în
buricul Capitalei, la ceasurile zece ale dimineţii, fără bodigard, Ion Iliescu
la plimabare. Dispus, înspre prea bine. Jovial, cu expresie ce transcende
perceptibilul vîrstei sale biolgice. Pare nemuritor. Şi, totuşi, cald. Uman şi
social…
- - Domnule
Preşedinte, primiţi asigurările noastre de....
- - Băi, patrupedule, las’ că şi Doamna Nina şi
eu, Ion, sîntem prea bine asiguraţi. Aşa că, am trecut, şi Nina şi eu, Ion,
peste încercările, multe, ale încercatelor noastre vieţi, care, pe alocuri, au fost provocări
ale unor agenturi, externe, dar mai
periculos-interne...
- - Vă referiţi la
doamna Nina, să subtilizăm înţelesu’?!...
- - Las-o pe Nina
mea, că-n sinergia evenimentelor octogenialităţii noastre, Spitalul Elias a
dispersat magiile ocultismului de cumetrie, fapte la care-i martor rotunda
noastră contemporaneitate..
.
- - Domnule Iliescu,
da’ posteritatea îşi pregăteşte deja judecăţile, prin urmare...
- - Bă’, dacă
tăceai, Pleşu te numeai... Maxima moralia., prin urmare, suie povîrnişul
afirmării condiţiei umane a liderului. Din păcate, minima moralia s-a instalat
la Cotroceni deodată cu instaurarea dictaturii lui Băsescuu...
- - Spuneţi, cum ar
zice un anume, că omu’ e supt vremi, iar vremile-s nemiloase. Aşa că şi Băsescu
e om..
- - Mă, Omul e supt vremi, da’ şi
deasupra ...Pentru unii… Uite, pe alţii i-am răzbunat EU, martorul zicerilor din
anii 45- 46, secolul trecut, cînd nouă, comuniştilor, ni s-a revelat o altă
aritmetică: “Puţini am fost, mulţi mai sîntem!”...
- - E posibil să fi fost
umflate cifrele, ce ziceţi?!...
- - Cetăţene, EU rămîn captiv
aserţiunii eminesciene :”Ochiul te minte, iar mintea te înşeală”… Drept care,
am levitat spre comunism în zbor vreme-hăt departe, pînă cînd, victimă a
dualităţii mele existenţiale, am realizat că, precum şi zicea Petre Ţuţea: “Comunismul a fost cea mai mare aflare în treabă din
istoria omenirii”…
- - Pardon?!...
- - Care pardon,
neşcolitule... Se vede că nu te-a atins
metafizica purpurie. EU am lucrat împotriva dialecticii, ceea ce
înseamnă că, să-ţi traduc, din cît de mulţi comunişti au fost la sfîrşit de
’89, nu puţini dintre ei sînt capitalişti, după 25 de ani de la asasinarea lui
Ceauşescu.
- - Cum ar veni, asta vi-I OPERA care-l mînă-n posteritate pe omul
Iliescu?...
- - Pricepi greu, că rar citeşti. Filosofie. Păi, nici măcar de
la ‘ndobitociţii dă analişti ai contemporaneităţii noastre vegetative nu deduşi
cum că poporul dă măsura conducătorilor săi?!…
- - Domnule Iliescu, văd că
citaţi din Maeştri. Carevazică, Magistrul care sînteţi tre’ să aibă şi
Discipoli. Mulţi au fost, puţini mai sînt, se vede treaba…
- - Mă, animalule, m-am
prins!... Eşti trimisul lui Băsescu în orbita mea psihosomatică. Ţine însă
minte, discipolii mi-s şi-n
clandestinitate, şi-n teritoriu. Pe ăl mai de suflet, mi l-a proptit Băsescu în
Puşcărie. Vorbesc de Năstase, căruia i-am şi patentat sintagma “capitalismul de
cumetrie”...
Ăst mic, Victoraş, e-n guvern precum Tutilescu în Poliţia Română.
Da’ are şanse, pen’că Băse şi-a rezervat odaie la Poarta Albă.
Vezi, fiecare
din noi rămîne rob naturii proprii, vorba Aquinoitului, adică aparţine vremilor
istorice în care trăieşte. Şi trage consecinţele.
Eu, spre osebire de ei, sînt
deasupra vremilor….pentru că mi-am atins
scopul, am distrus ceea ce m-a creat….
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu