”Verba volant, scripta manent!”

Scriețí, băiețí, orice, numai scriețí!”, îndemnul lui Heliade de acum peste 160 de ani, pare a se împlini în aste vremuri. Firește, cu anume diferențe. specifice, cum se bine vede acum, cînd tehnologia umblă bezmetică prin toate fundăturile geografice. Cît de vizionar să fi fost Cărturarul, totuși, nu și-a imaginat cîți scriitori va avea țara.
Pe FB, bloguri, saituri și celelalte ramuri ale socializării IT, se cheamă că ne chemăm scriitori, nu?... Anumiți membri ai Uniunii Scriitorilor din România ne somează să mai și cumpănim ceea ce comitem. Adică ”Verba volant, scripta manent!”, și mare ar fi rușinea, pentru ei și omenire, să ne decreteze cineva ”analfabeți”. Paranteză: (scriitorii cu adeverință, membri ai uniunilor de creație de prin alte țări, n-am auzit să aibă asemenea pretenții față de conaționalii lor). Drept care, tot evocîndu-l pe Ion Heliade Rădulescu, ne-am inspirat și, iată, îndrăznim să scriem și să-i zicem ”foii” noastre CRĂNȚĂNITORI de AMBE SEXE. Ar fi o dovadă că, noi, scriitorii de pe FB, bunăoară, mai și citim, nu numai scriem.
Cu necruțare de noi înșine, vom povesti, prin urmare, despre ceea ce sîntem, despre ceea ce auzim, vedem și, uneori, înțelegem. ”Crănțănim”, adică și gîndim. Vom fi inspiratori?!... Deci, fete și băieți, scrieți. Orice! Însă, grijă la admonestările supușilor domnului Nicolae Manolescu, mai și citiți! Citiți-vă între voi, citiți-i și pe ei!
Iată, deocamdată, ”angajamentul” nostru, al lui Sorin Ovidiu BĂLAN, Viorel COSMA și al subsemnatu
lui,Traian SOCEA

vineri, 17 februarie 2017

La mulţi ani, Vasile IACOB!





* unul dintre cei mai apreciaţi specialişti din agricultura românească, la ANIVERSARĂ

Traian SOCEA

Februarie 2016, cu Vasile Iacob - Ferma Zănești
Inginerul agronom Vasile Iacob îşi serbează ziua de naştere sîmbătă, 18 februarie. Acum, în 2017, împlineşte 62 de ani. Nu-mi vine a crede cît de repede a trecut vremea. Mă încăpăţînez, şi desfid implacabilul timp, petrecînd prin memorie multele prilejuri în care i-am fost în apropiere, ca un privilegiu hărăzit mie, mai ales profesional. Meseria, aşadar, a făcut să-l cunosc exact pe ogoare, domnia sa închinînd agriculturii aproape 40 de ani de viaţă. Agriculturii de mare performanţă, se înţelege. Şi sînt sumedenie de mărturii că Vasile Iacob este unul dintre cei mai buni specialişti din agricultura românească, căreia i-a oferit dragoste şi pasiune, onestitate şi dăruire, înmănunchiate toate în bucuria inefabilă de a produce hrană pentru semeni – cea mai nobilă misiune pe care Domnul i-o hărăzeşte unui pămîntean.

L-am cunoscut pe Vasile Iacob, am spus, în drumurile mele reportericeşti, după 1990. M-a impresionat de la început prin modestia, calmul, bunăvoinţa şi eleganţa cu care mă ajuta în documentare, explicîndu-mi lucruri uneori elementare, deşi timpul său nu era deloc de risipit. Încet-încet, graţie tactului său profesional, am început să capăt mai multe cunoştinţe despre agricultură, astfel încît, după cîţiva ani, nu-mi mai era frică să intervievez chiar personalități de referinţă pentru agricultură. După anul 2.000, mai cu seamă, numele inginerului Vasile Iacob rămîne legat de Grupul de firme TCE 3 Brazi, fondat de regretatul Culiţă Tărâţă, şi el inginer agronom, omul care, din drag de pămîntul strămoşesc, prin curaj şi - da! - viziune, a relansat agricultura românească, înscriind-o în teritoriul marii performanţe occidentale.
Ca inginer şef şi, în ultimii ani, director cu producţia vegetală, Vasile Iacob a reuşit, ajutat fiind de conducerea Grupului, să facă din Exploataţia agricolă de la Zăneşti, sub poală de munte - deci!, un perimetru al producţiilor comparabile cu zonele de renume agricol ale ţării. Triada „Investiţii, tehnologie, specialişti” - elementară, dar esenţială pentru o agricultură modernă, profitabilă, a devenit viabilă la Zăneşti graţie lui Vasile Iacob, specialist tot mai apreciat şi respectat în galeria agronomilor ţării şi nu numai. Ca un privilegiu, am avut şansa de a participa la multe-multe întîlniri – simpozioane, schimburi de experienţă, conferinţe etc. – desfăşurate de organizaţii academice, de cercetare, de mari companii ale lumii: Pioneer, DuPont, KWS, Bayer, Agrana, Monsanto, Procera, Alcedo, Aectra ş.a., în cadrul cărora erau prezentate realizările de la Zăneşti ale nemţeanului Vasile Iacob, niveluri de producţie de excepţie la porumb, grîu, soia, rapiţă, sfecla de zahăr, cartof, plante furajere ş.a., apreciate ca un adevărat miracol pentru o exploataţie neirigată. Bunăoară, la egalitate sau foarte aproape, la unele culturi, precum în Insula Mare a Brăilei, un adevărat etalon al agriculturii româneşti, izbîndit de un alt nemţean, dr. ing. Lucian Buzdugan, plecat tot de la Zăneşti.
Dr. ing. Lucian Buzdugan
La Bucureşti, Iaşi şi Braşov, în Insula Mare a Brăilei sau la Indagra, în multe alte locuri care gazduiesc, tradiţional, evenimente consacrate performanţei în agricultură, activitatea agronomului Vasile Iacob a fost apreciată şi meritat răsplătită cu trofee şi distincţii speciale, fapt care – recunosc! - mă făceau mîndru că-i sînt, cu decentă măsură, prieten. Un prieten cu care am făcut zeci de emisiuni şi reportaje, indiferent de anotimp, pe ogoarele de la Zăneşti şi din împrejurimi. Împrăştierea îngrămintelor (chimice şi organice), arat şi semănat, întreţinerea culturilor, recoltat şi depozitat, lucrări care se desfăşurau ca la carte - toate sub ochii, priceperea şi exigenţa sa, toate descrise cu măiestrie de pedagog, pe înţelesul orişicui, în faţa camerelor de luat vederi. Şi, da, îmi amintesc bunăvoinţa cu care-i sfătuia şi ajuta pe colegii-fermieri, împărtăşindu-le informaţii şi cunoştinţe doar de el aprofundate. Şi, da, îmi amintesc clipele-i de mîhnire, trăite cînd intemperiile îi periclitau şi dijmuiau munca, precum şi dezamăgirile provocate de colegii sau subordonaţii care, uneori, dovedeau superficialitate, suficienţă, indolenţă, chiar...
Acum, la Aniversară, am încercat să aproximez cam cîte tone de cereale a realizat, în aproape 40 de ani de slujire a pămîntului, într-o carieră strălucită, inginerul Vasile Iacob. Mi-e imposibil, fireşte. Reuşesc să-mi reamintesc producţiile medii obţinute la hectar. La grîu: 7 - 8 tone; la porumb, 11- 12 şi chiar mai mult( pe anumite parcele); rapiţă, în jur de 4 tone; soia, la fel, în jur de 4 tone; sfeclă de zahăr, în jur de 80 de tone; cartofi, 50 – 60 de tone. Producţii, vă reamintesc, la nivelul, şi peste, marilor şi consacraţilor producători agricoli ai ţării.
Realizări obţinute pe terenuri neirigate, constant sau cu creşteri semnificative de la an la an, în pofida faptului că schimbările climatice s-au resimţit tot mai tare şi-n teritoriile Neamţului, seceta dijmuind sau chiar compromiţînd munca fermierilor, în ultima vreme. Sigur, retrăiesc momentele cînd dr. ing. Lucian Buzdugan, care, în Insula Mare a Brăilei, a scris „ Carte de învăţătură în agricultură” se arăta bucuros şi încîntat de munca lui Vasile Iacob, lăudînd-l sincer, şi în cîmp, şi în cadrul întîlnirilor profesionale cu fermieri şi specialişti, ca pe un autentic discipol, făuritor şi continuator de performanţă. La fel, am fost martorul aprecierilor academicianului Constantin Vasilică, ale lui Vasile Iosif - dir. gen. pentru Europa de Est al DuPONT, ale lui Dan Popescu - preşedintele AECTRA, Mariei Cârjă – dir. gen. Pioneer România şi Rep. Moldova, Ioan Puiu, dir. gen. KWS România şi mulţi-mulţi oameni de mare autoritate profesională şi ştiinţifică. 
Stînga, Dan Popescu - Aectra
Stînga, Vasile Iosif- Du Pont

Aşadar, domnul Vasile Iacob împlineşte 62 de ani. Mai are, prin urmare, puţin pînă la pensie. E greu de crezut, însă, că un asemenea specialist s-ar pensiona, atîta vreme cît, din păcate,  nu prea mai sînt oameni de anvergura sa în agricultura românească. Ştiu bine, chiar dacă domnia sa a avut grijă să ţină aproape mulţi tineri, puţini au rămas şi sînt dedicaţi agriculturii.

Prin urmare, îi doresc omului şi specialistului Vasile Iacob deplină sănătate, pentru că agricultura noastră are mare nevoie de domnia sa mulţi-mulţi ani încolo. Şi-mi doresc să-l văd, peste mulţi ani, alături de Giovani Grigoraş şi ceilalţi discipoli ai săi, pe tărîmul Zăneștiului, vegheați și stimulați din Cer de întemeietorul Culiță Tărâță. La fel cum, în vara lui 2015, la o mare întîlnire consacrată performanţei în agricultură  - „Ziua Câmpului la Zăneşti”,  i-am întîlnit pe acad. Constantin Vasilică – la 90 de ani,  alături de Ionel Mocanu – la puţini peste 80, şi Lucian Buzdugan – la peste 70 de ani. Ultimii doi – atenţie! – fiind studenţii domnului Vasilică, la Iaşi.
Vasile Iacob, pe ogoare
Vasile Iacob, vorba noastră veche: sînt mîndru şi onorat să vă fiu contemporan!
La mulţi ani, domnule Vasile Iacob!


Vasile Iacob, alături de dr. Vasile Pachițanu, în 2008, între oaspeți la ferma Zănești
Vasile Iacob, împreună cu regretatul Doru Spiridonescu, în 2008, la BoviSelect Zănești



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu